Există în viață gusturi menite a nu fi uitate niciodată; mai ales ale copilariei, la care, dacă ai putea, te-ai întoarce fără să clipești. Chiar și cei mai puțin sensibili într-ale alintului de papilă au, la un moment dat în viață, un gust de care se îndrăgostesc. Alții, cum sunt eu, au atât de multe nostalgii, că nu-i lasă noaptea să pună geană pe geană.

Una dintre primele experiențe gustative care m-au cucerit iremediabil a fost pâinea. Destul de intuitiv, nu? Dar nu orice pâine. Era pâinea de la țară, făcută cu dragoste, de bunica și de străbunica mea, cu turte de maia, apă din fântâna de lângă alee și făina pe care bunicul o măcina la moară (unde m-a luat și pe mine într-o dimineață…vai ce frică mi-a fost când m-a urcat în căruță; aveam doar 5 ani). O cocea la cuptorul din curte, ridicat din chirpici chiar de bunica. O textură atât de sățioasă, densă și umedă, că o jumătate de felie îmi potolea stomăcelul o jumătate de zi.

Dulcea călăvie a sărbătorilor

După ce scoteau pâinea din cuptor, bunicile o stropeau cu cateva picături de apă, o înfășurau în cârpe și o lăsau câteva minute să-și „tragă sufletul”. Nu o rupeau niciodată imediat, să nu se „încrudeze”. Abia după ce se odihnea puțin, rupeau din ea bucăți mici, le aruncau în străchini, presărau peste ele zahăr, apoi le udau cu vin roșu, făcut de bunicul și de străbunicul meu din strugurii noștri din grădină. Așa era obiceiul la noi când se cocea pâinea, să se prepare călăvie.

Călăvia este un preparat care, în unele regiuni se consumă în context de ritual al morții (priveghi, înmormântare). În satele din Dobrogea se consuma în Ajunul Crăciunului, după ce femeile coceau pâinea și cozonacii pentru sărbători. 

Mama îmi povestea că atunci când era copil, colindatul începea la 4 dimineața. Când copiii plecau să împrăștie în sat bucuria sărbătorilor, mâinile înăsprite de muncă și dragoste ale mamelor și bunicilor deja pregăteau aluatul.  Pe la 7 când copii se întorceau cu traista plină de miez de nucă, mere și covrigi, pâinea deja se odihnea. Era „ingredientul vedetă” în Ajun. Se rupea, se presăra cu sare și se mânca împreună cu nucile primite de la colindat. Apoi se prepara călăvia și se servea ca și desert.

Cu mult înainte să existe ashwagandha, valeriană, passiflora și alte aberații pe meleagurile noastre, aveam călăvia, din care luam 3 îmbucături după masa de prânz și dormeam neîntoarsă 2 ore.

 Bunica ne face și acum călăvie în Ajun (chiar dacă stă la oraș, în apartament), cu pâine făcută tot de ea, în cuptorul de la aragazul ei vechi de o sută de ani, pe care nu vrea o dată să îl schimbe. Ce pot să zic, încăpățânarea se moștenește la noi din generație în generație.

Ah, cât am căutat gustul delicios și plin de dragoste de mamă, al mult-iubitei mele pâini din copilărie… Chiar dacă nimic pe lume nu ar putea să egaleze măreția acelui gust, sunt totuși brutării care se apropie onorabil.

DeSoi

Prima pâine cu maia pe care am luat-o de la o brutărie din București a fost de la DeSoi. Am băgat bine de seamă când am savurat acel Sacrilege Francaise, despre care am menționat și aici, în mica mea listuță cu locuri unde te poți delecta cu un brunch delicios. Atunci am observat că mai toată lumea care venea să cumpere ceva din zona de brutărie, opta pentru pâinea cu hrișcă. Am luat și eu că deh, curiozitatea. A fost o decizie excelentă, iar prețul foarte bun, comparativ cu majoritatea brutăriilor cărora le-am călcat pragul.

Comoara din miezul pufos și gustul inconfundabil, cu tente acrișoare, împletit cu savoarea de nuci coapte dată de făina de hrișcă, este protejată de coaja dură, crocantă, de casă. Personal, eu pun DeSoi în top 3 al brutăriilor despre care voi scrie aici.

Brutăria Colț de Pâine

Din nou prețuri bune ce oferă calitate premium! Pe Popa Nan 3A se lasă cu cozi serioase la mica brutărie. Aici am pus ochii pe o pâine cu turmeric. Puțin sceptică inițial, am rămas plăcut surprinsă de combinația dintre aroma dată de turmeric și acel acrișor de maia. Ca și clasament al gusturilor personale, am urcat-o pe primul loc. A fost ca o gura de abur fierbinte, de pâine de bunică, proaspăt scoasă din cuptor.

Pain Bonjour

Un fost coleg de serviciu mi-a oferit pontul că pe Delea Veche, la intersecția cu Calea Călărași, se află o comoară ascunsă cu miros de pâine caldă. „Comoară ascunsă” este descrierea cea mai potrivită, căci în goana mea de a o descoperi, era să o ratez. Acum câteva luni nici măcar o pancartă cu un logo nu exista în dreptul ei, sau vreun semn, cât de mic care să arate că acolo se află o brutărie. Nasul, insă, nu m-a trădat, căci mirosul apetisant m-a adus, în cele din urmă, unde pofteam.

Tot pentru o pâine cu făină de hrișcă am optat, mai ales că e foarte prietenoasă cu ușoara sensibilitate la gluten. Nu mai e nevoie să precizez cât de bună a fost. Spun doar că am mâncat trei sferturi din ea în câteva ore . Ce-i drept, era destul de micuță, dar textura aceea consistentă și puțin umedă a miezului a clasat-o pe locul al treilea în topul preferințelor mele.

Casa del Pan

Și pe Polonă 89 dai de coadă serioasă și am aflat și de de ce. Aici am descoperit cea mai bună focaccia din câte au atins papilele mea până acum. Îmbibată în ulei de măsline din belșug care mi-a invadat și ultimul neuron, înnobilată cu roșii cherry, rozmarin și sare de mare, această bogăție de gust mi-a marcat sufletul pentru totdeauna.

Desigur, am plecat de acolo și cu o pâine rustică, gust îndrăzneț pe care l-am onorat acasă cu puțin unt și icre negre. Dar focaccia… gustoșenie, dom’le, gustoșenie!

Loaf

Mirosul fericirii se simte și prin Piața Gemeni, pe Vasile Lascăr 83, la Brutăria Loaf. Dacă ești harnic și te trezești dimineața devreme, s-ar putea să ai noroc și să prinzi specialități inedite, precum pâinea cu prune. N-aș ști să-ți spun cum e, că eu n-am mai prins😂 Deși am ajuns acolo la ora 10:00, alții au fost mai harnici decât mine. 

Totuși, Loaf se află în topul meu dintr-un motiv foarte bine întemeiat. Gustul, calitatea și același contrast dintre miezul fraged și crusta crocantă, precum și acel acruț îndrăzneț dat de maia m-au teleportat în satul străbunilor, la cei 4-5 anișori ai mei, așteptând pofticioasă, lângă cuptorul din curte.

Brutăria cu Maia

Tot ținându-mă să „gust” și acel loc, am sărit într-o dimineață în pantofii de alergat și mi-am făcut antrenamentul pentru maraton, din Dristor și toooocmai până pe Maior Câmpeanu Alexandru 42, la Brutăria cu Maia. Am ajuns acolo la câteva minute după ce s-a deschis. Vezi? Cine se trezește de dimineață, chiar ajunge departe și mai prinde și pâine caldă! Am fost surprinsă de cât de aerat era miezul și cât de moale era crusta pentru o pâine cu maia. După ce s-a răcit, însă, textura densă și umedă i-a luat locul, crusta devenind tare, așa cum îmi place ♥️

Bakeria Panduri

Pentru a economisi timp, am aplicat iarăși strategia „goana către pâine”. Sincer, am încordat un pic cam tare anumite zone, în timp ce alergam dinspre Carol, apropiindu-mă de Rahova un pic cam prea mult pentru confortul meu. A meritat pe deplin, totuși. M-am ales cu o pâinică proaspătă și caldă cu turmeric, cel mai pufos miez și cea mai moale coajă, mai să cred că era făcută cu lapte. Și-a păstrat textura chiar și după ce s-a răcit. Nu recomand s-o prăjești. Personal, am simțit că îi strică din farmec. Asorteaz-o mai bine, la un preparat cu sos, sau o salată de roșii dulci, zemoase, de țară, cu ceapă de apă și brânză feta, stropită cu puțin ulei de măsline.

Pain Plaisir

Este, poate, cea mai populară brutărie din București. Prețuri piperate, recunosc, dar și de aici m-am ales cu gust care mi-a rămas impregnat în papilă. Am luat de la ei o focaccia, una dintre cele mai bune pe care le-am gustat vreodată. Recunosc, nu se compară cu cea de la Casa del Pan, însă aș plasa-o pe locul 2 în topul celor mai bune focaccia pe care le-am gustat. Dacă vreun italian m-ar fi văzut cum înmuiam bucata aia, care m-a costat o gălăgie de bani, în zeama de la roșii, m-ar fi acuzat de erezie.

Mai am pe listă multe brutării de vizitat, dar până atunci, descoperă măcar una dintre comorile acestea aburinde. Acum, în ceas de toamnă, savurează puțin din nostalgia copilăriei mele binecuvântate🍞🍂