Weekendul în care mi-am „hrănit” demonii corespunzător

Oficial a venit va… nu, încă nu mi-e clar în ce anotimp suntem. Vremea imprevizibilă e mai ceva decât femeia trecută de 30 de ani la menstruație, iar eu investesc din ce în ce mai mult în superglue, căci mi se dezlipesc tălpile la pantofi de la ploicelele neaşteptate. În fond, nu e ca şi cum sunt smulşi copacii din rădăcini. Tot ce ştiu este că suntem niște generații de oameni care muncesc, merg la sală lucrează la proiecte independente, încearcă să îşi țină și ordine în casă pe alocuri şi în coaja de ore care le-a mai rămas, să apropie una de cealaltă şi o geană, două. Şi pentru că simt cum mi s-a scurs viața din suflet numai gândind acest paragraf, mă gândesc că poate și ție ți-ar prinde bine să pui mâna pe vreo două idei de potol de papilă cât ți se downloadează viața din sufletul tău.

Ce mod mai distractiv ar fi de a-ți împărtăşi excrem…îhm, rezultatele inspirației mele venite din tenebrele minții, printr-o etalare a trendului What I eat in a day? Citândul pe Majestatea Sa, Theodin: „So it begins”!

Ce mănânc într-un weekend în timp ce mă antrenez pentru un ultramaraton

Da, ai văzut bine! Am ajuns la nivelul suprem în care fiecare picătură de ură şi frustrare atent depozitate şi fructificate mi-au furnizat suficient combustibil emoțional încât să ma simt suficient de pregătită pentru un ultramaraton. Dar destul despre asta, suntem aici să vorbim despre mâncareee!

Am simțit că ar fi oarecum, sărăcăcios să etalez cu ce îmi hrănesc corp…pardon, templul doar într-o zi, aşa că am plusat, în schimb, cu un weekend.

Combustibil uşor accesibil: pancakes cu unt sărat şi miere

Pentru că am avut antrenament de long run, cel mai bine mi s-a potrivit un carbohidrat uşor de digerat, dar să nu treacă prin mine atât de repede, încât să leşin după primii 5 kilometri. Untul sărat l-am luat de la lidl, dar tu poți să-l iei de oriunde te coafează.

Am aruncat, aşadar, în blender o banană, două ouă şi 30g de ovăz, un strop de sare şi am dat drumul la nebunie. Un strop de ulei de cocos aruncat în tigaie să dea aromă faină clătitelor mele și am început coacerea.

Scandalul romantic în trei: avo-mango-salmon bowl de la Pep&Pepper

Ei, asta e cu adevărat o revelație! Şi nu, somonul nu e d-ăla afumat și ambalat de acum 10000 de ani, ci somon file. Mangoul a fost fix ce trebuie în combinație cu sosul sățios, care aducea mult a maioneză japoneză, dar nu prea. Overall, pot spune că este revelația weekendului. Bravo Pep&Pepper! Să mai faceți!

Şi desigur, cum pentru mine o masă fără desert e ca sexul fără orgasm, am luat o înghețată de la Gioelia cu fistic sărat fără zahăr în cornet d-ăla special de cacao cu glazură de fistic. Iar acum, oficial am comparat înghețata de la Gioelia cu un orgasm. Trecem mai departe.

O rază de dulceață în toată sărătura asta de viață

Să nu devenim dramatici, este vorba doar despre tendințele mele de a încorpora fructele în mesele principale. Nelipsitul baby spanac si rucola sunt prezente și în bolul meu, alături de roşiile şi puiul fraged, telemeaua şi stropul de ulei de măsline, precum şi ingredientul-vedetă: nectarina.

Din umbrele începutului meu de bătrânețe, mi-am adus aminte că uitasem nişte busuioc într-un colț întunecat al congelatorului, aşa că a plonjat în bol. Bon apple teeth 😁

Nici pe asta nu am pozat-o, dar am azvârlit vârfurile de la două pişcoturi cu cacao fără zahăr de la Bebe Tei în borcanul cu Baccio cu stevia de la Mega şi mi-am împlinit orga…îhm masa.

Low calorie power-pudding de duminică

Blender: checked! Banană, kefir, praf de sare, năut, două ouă: checked! Airfryer: checked! A stat cam 25 de minute la 180 de grade şi peste noapte la rece, căci toată această acțiune se petrecea, în timp ce făceam pancake-urile alea de le-am lăudat mai sus.

Înfometate, dar multi-tasking, aşa suntem noi femeile la menstruație, n-ai ce face.

Mai ții minte de crema aia Baccio de la Mega? Am complimentat budinca mea cu o linguriță serioasă din ea, am adus şi ceva afine la petrecerea mea, mi-am băut cafeaua şi mi-am mişcat fundul la sală.

Când aroma trufelor întâlnesc proteina

Cine zice că omleta e plictisitoare, să-i fie ruşinică! Şi uite aşa s-a înființat blenderul, salvatorul suprem al poveştii. Au țopăit în el vreo 3 linguri de boabe de năut fiert, 50 ml de kefir, o lingură de zeamă de lămâie, o linguriță de tahini, una de cremă de trufe, sare după gust şi au făcut o horă mare.

Jap! Puțin unt în tigaie, jap, 3 ouă agresate într-un bol, trântite peste unt şi învârtite până le-a luat amețeala (cam cum te amețeşte bărbatul care n-are intenții serioase cu tine), dar păstrate moi. Am stins focul, dar am păstrat tigaia pe poziție, în timp ce am încorporat ouăle mele moi cu două linguri de sos cu trufe. Şi pentru că deja am devenit dependentă de semințe de cânepă, de mai am un pic şi mi le bag şi-n ffff…arfuriile cu preparate sărate, iată că am presărat câteva şi aici.

Încă nu fusesem la Munchies and Cream!

Și pentru că toată această polologhie a fost redactată pe o băncuță în parc la Victoriei, iaca a sosit momentul să pun și de content pentru sfârșitul programului, așa că am luat-o agale spre Calea Victoriei. Și cum mergeam eu ca o panseluță, cu o satisfacție deplină că merg pe mijlocul străzii, o amintire mi-a străfulgerat creierul: un story pe insta de la @danhasthemunchies că se deschide gelateria Munchies and Cream lângă Salumeria.

Mi-am amintit că încă nu m-am înzdrăvenit să mă opresc la una dintre tonete până acum. L-am văzut și pe Dan acolo, dar apoi am gustat din gelato-ul de fistic cu cremă densă de fistic și pentru că nu era suficient, era îmbogățit până la refuz cu fistic crocant, ușor sărat, absolut… absolut orice altceva a dispărut din creierul și din sufletul meu.

În ultimii 3 ani cred că am mâncat mai multă înghețată decât poate mânca cineva în 3 vieți și când credeam că nu aș mai putea experimenta ceva mai măreț decât am făcut-o deja, vine Dan care se laudă cu munchies ale lui și pe bună dreptate, că are și cu ce.

Când gustul stă în simplitate

Bineînțeles că mi-am stricat foamea cu Munchies and Cream. Vreun regret? Absolut nici unul! A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în mult timp. Totuși, simțeam nevoia de mai mult decât să las biata înghețată să înnopteze singură acolo.

Am pregătit un bol ușor cu tăiței din orez brun, peste care am așezat cuburi fine de tofu afumat. În timp ce asezonam cu sos de soia și puțin sos tartar, mi-am amintit că mai am și o algă părăsită prin dulap, așa că am tăiat-o doar puțin mai grațios decât ar face-o un topor și am așternut-o frumos în bolul meu, împreună cu câteva bucăți de nuci caju și mi-am urat „poftă bună”.

Și când mă gândesc că eram la un pas de a închide bucuria asta de blog, care-mi răsfață sufletul de fiecare dată când delirez pe aici. Fii pe pace, căci am mai multă inspirație ca oricând 🤌