Vara asta încă ne binecuvântează cu cele mai frumoase şi dulci surprize, pentru că tocmai s-a deschis Kestar pe Calea Victoriei!
Am tot scris despre ei de când i-am descoperit, în varii articole, însă nu mă pot abține să nu marchez, cumva, şi acest pas în evoluția lor binemeritată.
Cea mai bună ciocolată din Europa
Nu, nu este un titlu de marketing, ci este un fapt cât se poate de obiectiv. Pe lângă multele coronițe de argint și bronz atât anul acesta, cât și în anii precedenți, Kestar a luat, în acest an, două coronițe de aur la International Chocolate Awards
Şi pentru ca vecinul Munchies and Cream să nu se simtă singur, băieții de la Kestar s-au alăturat acțiunii de pe Calea Victoriei chiar lângă ei, cu o nouă locație. Şi ca orice vecin de treabă, oferă un festin pe cinste, cu fel şi fel de noi bunătăți. În primul rând, şi-au îmbogățit varietatea de cookie-uri. Îmi amintesc că aveau doar trei sortimente cândva.
Acum văd că au intrat în joc şi nişte căpşunele, iar noua tartă cu ciocolată neagră, pe care am avut ocazia să o degust de la locația de pe Regina Elisabeta, ocupă mai mult teren.
Ice, ice, baby!
Nu am putut să nu observ nici „colțul artistic” cu fel şi fel de sortimente de înghețată, atât cu, dar şi fără zahăr, o combinație mai creativă decât cealaltă.
Uite şi ce au adus! O tăviță de pictură unde poți să-ți combini toate aromele preferate de înghețată într-o adevărată operă de artă.
Şi pentru că sunt nişte gazde excelente, cei de la Kestar ne aşteaptă la intrare cu o roată pe care, dacă o învârți, poți câştiga ceva bun de la ei. Eu am câştigat o cupă de înghețată care a mers perfect cu flat-white-ul meu delicios. Şi uite aşa, am avut ocazia să le degust ciocolata şi în varianta „Ice, ice, baby!”😎
Jos-pălăria🎩
Mulțumim, Kestar, că ne oferi privilegiul de a ne bucura de calitatea şi prospețimea produselor voastre, că sunteți mereu atât de prompți cu comenzile şi că, în ciuda economiei din prezent, ați făcut tot posibilul să vă păstrați prețurile şi că vă tratați clienții cu integritate şi căldură, ca şi cum ar fi prietenii voştri ❤️
Este că și tu te afli uneori în zona aia „gri”, în care poate ești un pic down, un pic (mai mult) obosit, proaspăt întors de la sală, dar nu ți-e chiar foame-foame? Dar totuși e trecut de ora 18:00, iar sufletul tău ar gusta ceva… Da, știu exact senzația. De aceea vin cu idei, pentru ca tu să nu trebuiască să-ți consumi și ultima picătură de energie 😇
Iată 10 variante de munchies care mi-au tot sărit în ajutor în ultima vreme.
Să începem cu ceva savuros
Hai, în primul rând să luăm lucrurile în ordine. Dacă e seară (iar în majoritatea cazurilor în care parcă am „băga” ceva micuț la stomac, este seară), este indicat pentru pacea acelor puține ore de somn care ți-au mai rămas să fie unul de calitate. Gustările dulci s-ar putea să te saboteze în acest sens, așa că hai să vezi ce opțiuni savoury ți-am pregatit.
Ouă-brioșe cu avocado și toast din paine cu cărbune activ
În primul rând, îmi plec pălăria imaginară pentru Casa del Pan, brutăria cu cea mai bună pâine pe care am gustat-o vreodată. Am spart două ouă în forme de silicon pentru brioșe şi le-am aşezat cu grijă în airfryerul pe care l-am setat la 200 de grade, timp de 10 minute.
Mie mi-au ieşit cu consistența unui ou poşat, dar tu îți reglezi timpul în funcție de cum te coafează. Ai grijă doar să „nu-ți arzi freza” 😅
Pe la minutul 6 am aruncat şi felia de pâine. Cea cu maia şi cărbune activ e o alegere excelentă dacă alegi să o consumi seara, mai ales dacă ai o situație digestivă mai complicată.
Am zdrobit şi avocado pe care l-am asezonat cu sare şi lămâie şi mi-am potolit fomica fără să mă simt full.
Carrot-eggwrap cu umplutură de brânză cottage cu spanac
Am spart două ouă peste un morcov ras şi am întins compoziția în hârtie de copt, în airfryer, la 200 de grade cam 10 minute…cred. Între timp, am amestecat vreo două linguri de brânză cottage cu spanacul tocat şi puțină telemea de vacă şi am umplut wrap-ul meu după ce s-a copt şi s-a răcorit.
Am simțit nevoia şi de ceva micuț lângă, aşa că am trântit şi nişte căpșuni în farfurie.
A zis cineva pizza?
Cam acelaşi principiu ca şi în sus-menționatul wrap cu morcov, doar că am ras zucchini de data asta şi am adăugat compoziția mea într-un mic recipient de stică termorezistentă.
I-am dat față cu puțin parmezan ras, roşii uscate şi puțină nucă şi am obținut o pizza delicioasă, perfect cuvenită pentru un munchie corespunzător la drum de seară.
Iar acum să trecem la dulcegării
Doar nu mi-ai crezut vrăjeala cu spike-ul glicemic din timpul nopții, nu? În fond, cu ce-ți poți consola sufletul obosit mai bine decât cu ceva dulce la ore târzii? Da, am vorbit serios când am spus că nu vei avea un somn odihnitor, dacă bagi zahăr seara, dar cineva mi-a spus cândva că „suntem mai inteligenți decât prevede legea”, așa că hai să și demonstrăm, shall we?
Papanași, arma grea a tuturor munchie-urilor
Acest papanaş e ceva mai special pentru că am înlocuit făina albă cu făină de hrişcă şi făină de orez. Am amestecat împreună cu un ou şi o lingură de urdă şi puțin praf de copt și am trecut la modelat gogoşici direct pe hârtia de copt, în cuva mea de airfryer, la 180 de grade până obține culoarea aceea de „prăjit cum trebuie”.
Dulceața de afine e făcută de mine, din afine pentru dulceață din Obor. Am stors un pic de lămâie peste ele şi am adăugat sirop de agave, lăsându-le la foc mic, până am obținut consistența potrivită.
În loc de smântână, am optat pentru iaurt proteic fără grăsime, foarte sățios şi dens.
Sourdough toast cu bunătăți de casă
În primul rând, gustarea mea este vegană. Probabil ai observat că are la bază un strat de unt de arahide. De fapt, am încălzit băutură de soia, cam 50 de ml, cu o linguriță de unt de arahide fin şi am amestecat la foc mic, până s-a îngroşat.
E un trick minunat când vrei să-ți mulțumeşti şi stomacul, demonii interiori şi bugetul caloric în acelaşi timp. Dulceața de zmeură este făcută tot în casă, tot cu zmeură de la aceeaşi tarabă din Obor. Portocala e luată din Kaufland, însă dulceața e obținută tot în acelaşi mod.
Cinnamon roll toast
Iubesc scorțișoara şi iubesc cinnamon roll-urile. Dar ce ne facem când pofta doare şi nu ne încadrăm în bugetul caloric adecvat pentru un munch fără o conştiință încărcată? Îl adaptăm, desigur, doar suntem mai inteligenți decât prevede legea 🫣
Toast de la brutăria Poftă de Pâine? Check! Am aruncat în blender perle de brânză cu smântână, sirop de agave, extract de cafea şi vanilie, iar felia de pâine şi nuca în airfryer 4 minute la 200 grade. Am adăugat scorțişoară în puțin lapte, cu care am însiropat felia mea. Peste crema mea de brănză cu cafea am presărat şi semințe de cânepă (cred ca am dezvoltat o dependență față de micuții drăcuşori decorticați încă de pe atunci, acum deja e ceva rău).
Protein chocolate brioche
De-a dreptul deliciu! Am frânt o banană în blender, peste care am spart un ou, am adăugat o lingură de fulgi de ovăz, cam 30 de grame de pudră proteică şi o lingură cu vârf de cacao. Am presărat şi un pic de praf magic, denumit şi sare.
Am vărsat compoziția mea într-o formă rotundă de mini-tort şi…drums please… am copt la fix 180 grade timp de 25 de minute. Ha! Pe asta mi-am amintit-o! Am aşezat peste feliile mele de tortuleț brânză de vaci light şi câte o linguriță decentă din păcatul ăla de cremă Baccio cu stevia de la Mega. E bun în nesimțire, dar tare caloric.
Banană cu zvâc
Mai ții minte nebunia mea de cremă de băutură din soia şi unt de arahide? M-am gândit că ar fi o idee bună să o aştern şi peste o banană, iar peste ea sa aşez şi câteva bucățele din portocala aia din dulceață. S-a dovedit o idee excelentă.
Şi pentru că mie îmi place să-mi depăşesc limitele, am presărat şi câțiva fulgi de granola făcută de mine în „my good ol’ airfryer”. Fii pe pace, meşteresc o povestioară d-asta şi cu ce mici comori mai pregătesc, numa’ bune de ascuns în cămară.
Budincă de tapioca cu piersică și cocos
Am lăsat perlele de tapioca în băutura de cocos peste noapte, cam o parte tapioca, 4 părți lichid. Am fiert la foc mic combinația asta cam 30 de minute, până s-a format o budincă pe care am lăsat-o la răcit ceva ore. Cât era caldă am îmbogățit-o şi cu o linguriță generoasă de unt de arahide.
Fulgii de cocos cu cacao i-am găsit la Grizly, în privința cărora trebuie să te avertizez că provoacă dependență.
Şi uite aşa basmul meu despre gustările perfecte care îți țin şi sufletul fericit şi stomacul împăcat şi caloriile „în cont” a luat sfârşit. Până la următoarea mea epopee, îți recomand cu căldură să le faci o vizită băieților de la Casa del Pan şi de la Poftă de Pâine. Poftă mare la gustărit!
La doar o oră de Bucureşti, în Raiul Vinului, s-a ridicat, maiestuosul Hill House, un colț de Paradis care şi-a deschis porțile chiar weekendul trecut. Poate vrei să-l cauți pe Insta acum, pentru că ce vei vedea acolo este fără precedent. Pune-ți centura, urmează să ne punem în mişcare.
Primul lucru pe care îl fac când intru într-o locație destinată unui client ce face parte dintr-o pătură socio-economică cu muuult peste cea din care fac eu parte, este să fac o rotație 360. Simt nevoia ca în 3 secunde să „absorb” toată bogăția acelui loc. Aici m-a oprit ceva. Ceva care mi-a pătruns direct în suflet, ceva care nu există în resorturile de lux. O icoană mică, discretă, agățată de perete lângă uşile de la intrare. „Ei, aici e mână de OM”, mi-am spus, în timp ce m-a îmbrățişat un sentiment de siguranță.
După umila mea părere, orice lucru făcut cu suflet, e un lucru sfânt. În fond, „omul sfințeşte locul”.
De la camerele care oferă cel mai înalt confort, până la infinity pool-ul care transformă fiecare apus în cea mai spectaculoasă operă de artă, Hill House este o adevărată comoară de pe „Drumul Vinului”.
Un gust pe măsura luxului
Fă cunoştință cu Octavian Dominte, Head Chef-ul de la Hill House Resort. Acest domn a făcut ca o farfurie ce conținea un tomahawk de porc cu roasti de cartof cu parmezan să-mi apară în față şi a fost GUST. De la frăgezimea cărnii, până la simplitatea cu care a reuşit să aducă gustul la suprafață este cu adevărat o artă. Cumva, a fost primul semn al influenței bucătăriei italieneşti. Conceptul de a aprecia calitatea unui preparat în moduri cât mai simple, pentru a nu altera particularitățile gustative ale ingredientelor, s-a regăsit în tot parcursul experienței mele gustative la Hill House.
Un adevărat impact asupra cortexului meu prefrontal l-a avut tarta de mere cu textură de chutney, sotat cu unt din belşug şi o crustă perfectă cu scorțişoară, pe care nu o voi uita niciodată. Încă nu sunt pregătită să mă iert pentru că nu am fotografiat-o (cum spuneam, impact asupra cortexului prefrontal).
Cel mai bun coffee break e la Hill House
S-a decis şi e normal să se şi vehiculeze. Concurență, atenție! Hill House are, de departe cel mai bun, gustos şi bogat coffee break pe care l-ați văzut şi gustat vreodată. De la belşugul de fructe reci şi proaspete, până la amuse bouche-ul aparent simplu, însă cu o grijă în asocieri până la ultimul detaliu.
Am o mențiune foarte specială aici. Ştii biscuiții ăia Tuc? L-am regăsit aici, dar nu oricum, ci în echipă cu o felie foarte subțire de brie, smochină din dulceață şi o alună de pădure, iar asta a fost echipa care mi-au oprit neuronii din funcțiune. Dacă ar fi lipsit chiar şi un singur element din acest echilibru, ar fi fost un eşec. În schimb, a fost…
A zis cineva live pasta station?
Ai auzit corect. Deşi e un concept des întâlnit, aceste paste sunt perfect gătite. Eu am ales tagliatele carbonara în prima seară, un preparat simplu şi perfect “al dente”. Chef Tavy Dominte a pasteurizat ouăle cu brânza pecorino dinainte, topind-o în tigaie cu grăsimea de la guanciale şi puțină apă de la paste. Un praf de parmezan la solicitarea subsemnatei şi un praf de piper şi a fost perfect.
În cea de-a doua seară în care am avut onoarea să cinez acolo, am optat tot pentru paste , căci m-au cucerit de prima dată. De data aceasta au fost multe fructe de mare implicate în meniul de cină, şi cum eu sunt alergică la scoici şi midii, Chef Tavy a știut că nu e ok să folosească aceeaşi tigaie în care au fost gătite preparatele cu pricina.
A avut grijă să îmi prepare tagliatelele mele cu creveți, ulei de măsline cu usturoi şi roşii cherry într-o tigaie separată. Cam atât de mult suflet pune personalul de aici în siguranța, nevoile şi dorințele tale.
O masă reuşită e o masă îmbelşugată
În ambele mele seri la Hill House am avut parte de o cină îmbelşugată care s-a prelungit până după miezul nopții, preparatele de antreu, şi cele din carne fiind păstrate în siguranță într-o zonă rece…cumva. Nu exista nici un lucru pe lume care să mă chinuie emoțional mai tare decât să arunci mâncarea, iar modul în care o jumătate de cantitate de mâncare a fost transformată şi adaptată în cel mai elegant şi frumos şi gustos mod într-o gustare bogată în miez de noapte în compania unui vin rafinat, m-a făcut să nutresc o apreciere aparte față de cultura acestui loc. Nu numai că oamenii ăştia au grijă de siguranța ta, iar nevoie îți sunt protejate, dar au grijă să nu arunce nici mâncarea. În fond, dacă ai plătit-o, de ce să nu te bucuri de ea?
Cea mai bună…
Şi pentru că o masă delicioasă fără desert, e ca o acțiune foarte intimă de cea mai bună calitate fără un final corespunzător, am ajuns şi la momentul de apogeu 🧁
Îți jur că nu am mâncat în viața mea un ecler cu cremă de fistic mai bun. Singura crema de fistic pe care o clasez la acelaşi nivel este cea de la Angeline Cake Boutique despre care am scris aici.
Un alt gust a fost amandina, singura care îmi place în afară de amandina cu ciocolată amară pe care o fac împreună cu mama în Ajunul Crăciunului. A fost singura amandină pe care am mâncat-o în afara casei şi nu a fost dulce.
Acum, acest blog nu este despre hoteluri, sau ce s-a mai deschis nou prin lume, însă când un loc „poartă” un aşa gust, este un loc pe care vreau să-l împărtăşesc cu tine, un loc despre care toți trebuie să ştie. Aşadar, să se audă în toată țara că s-a deschis Hill House în Chițorani, locul pe care fiecare om, de la mic la mare, din curte, cu bormaşina în mână, fierul de călcat, telefonul, tirbuşonul, şervetul, sau tigaia, l-a sfințințit, un loc de om cu suflet şi gust.
Oficial a venit va… nu, încă nu mi-e clar în ce anotimp suntem. Vremea imprevizibilă e mai ceva decât femeia trecută de 30 de ani la menstruație, iar eu investesc din ce în ce mai mult în superglue, căci mi se dezlipesc tălpile la pantofi de la ploicelele neaşteptate. În fond, nu e ca şi cum sunt smulşi copacii din rădăcini. Tot ce ştiu este că suntem niște generații de oameni care muncesc, merg la sală lucrează la proiecte independente, încearcă să îşi țină și ordine în casă pe alocuri şi în coaja de ore care le-a mai rămas, să apropie una de cealaltă şi o geană, două. Şi pentru că simt cum mi s-a scurs viața din suflet numai gândind acest paragraf, mă gândesc că poate și ție ți-ar prinde bine să pui mâna pe vreo două idei de potol de papilă cât ți se downloadează viața din sufletul tău.
Ce mod mai distractiv ar fi de a-ți împărtăşi excrem…îhm, rezultatele inspirației mele venite din tenebrele minții, printr-o etalare a trendului What I eat in a day? Citândul pe Majestatea Sa, Theodin: „So it begins”!
Ce mănânc într-un weekend în timp ce mă antrenez pentru un ultramaraton
Da, ai văzut bine! Am ajuns la nivelul suprem în care fiecare picătură de ură şi frustrare atent depozitate şi fructificate mi-au furnizat suficient combustibil emoțional încât să ma simt suficient de pregătită pentru un ultramaraton. Dar destul despre asta, suntem aici să vorbim despre mâncareee!
Am simțit că ar fi oarecum, sărăcăcios să etalez cu ce îmi hrănesc corp…pardon, templul doar într-o zi, aşa că am plusat, în schimb, cu un weekend.
Combustibil uşor accesibil: pancakes cu unt sărat şi miere
Pentru că am avut antrenament de long run, cel mai bine mi s-a potrivit un carbohidrat uşor de digerat, dar să nu treacă prin mine atât de repede, încât să leşin după primii 5 kilometri. Untul sărat l-am luat de la lidl, dar tu poți să-l iei de oriunde te coafează.
Am aruncat, aşadar, în blender o banană, două ouă şi 30g de ovăz, un strop de sare şi am dat drumul la nebunie. Un strop de ulei de cocos aruncat în tigaie să dea aromă faină clătitelor mele și am început coacerea.
Scandalul romantic în trei: avo-mango-salmon bowl de la Pep&Pepper
Ei, asta e cu adevărat o revelație! Şi nu, somonul nu e d-ăla afumat și ambalat de acum 10000 de ani, ci somon file. Mangoul a fost fix ce trebuie în combinație cu sosul sățios, care aducea mult a maioneză japoneză, dar nu prea. Overall, pot spune că este revelația weekendului. Bravo Pep&Pepper! Să mai faceți!
Şi desigur, cum pentru mine o masă fără desert e ca sexul fără orgasm, am luat o înghețată de la Gioelia cu fistic sărat fără zahăr în cornet d-ăla special de cacao cu glazură de fistic. Iar acum, oficial am comparat înghețata de la Gioelia cu un orgasm. Trecem mai departe.
O rază de dulceață în toată sărătura asta de viață
Să nu devenim dramatici, este vorba doar despre tendințele mele de a încorpora fructele în mesele principale. Nelipsitul baby spanac si rucola sunt prezente și în bolul meu, alături de roşiile şi puiul fraged, telemeaua şi stropul de ulei de măsline, precum şi ingredientul-vedetă: nectarina.
Din umbrele începutului meu de bătrânețe, mi-am adus aminte că uitasem nişte busuioc într-un colț întunecat al congelatorului, aşa că a plonjat în bol. Bon apple teeth 😁
Nici pe asta nu am pozat-o, dar am azvârlit vârfurile de la două pişcoturi cu cacao fără zahăr de la Bebe Tei în borcanul cu Baccio cu stevia de la Mega şi mi-am împlinit orga…îhm masa.
Low calorie power-pudding de duminică
Blender: checked! Banană, kefir, praf de sare, năut, două ouă: checked! Airfryer: checked! A stat cam 25 de minute la 180 de grade şi peste noapte la rece, căci toată această acțiune se petrecea, în timp ce făceam pancake-urile alea de le-am lăudat mai sus.
Înfometate, dar multi-tasking, aşa suntem noi femeile la menstruație, n-ai ce face.
Mai ții minte de crema aia Baccio de la Mega? Am complimentat budinca mea cu o linguriță serioasă din ea, am adus şi ceva afine la petrecerea mea, mi-am băut cafeaua şi mi-am mişcat fundul la sală.
Când aroma trufelor întâlnesc proteina
Cine zice că omleta e plictisitoare, să-i fie ruşinică! Şi uite aşa s-a înființat blenderul, salvatorul suprem al poveştii. Au țopăit în el vreo 3 linguri de boabe de năut fiert, 50 ml de kefir, o lingură de zeamă de lămâie, o linguriță de tahini, una de cremă de trufe, sare după gust şi au făcut o horă mare.
Jap! Puțin unt în tigaie, jap, 3 ouă agresate într-un bol, trântite peste unt şi învârtite până le-a luat amețeala (cam cum te amețeşte bărbatul care n-are intenții serioase cu tine), dar păstrate moi. Am stins focul, dar am păstrat tigaia pe poziție, în timp ce am încorporat ouăle mele moi cu două linguri de sos cu trufe. Şi pentru că deja am devenit dependentă de semințe de cânepă, de mai am un pic şi mi le bag şi-n ffff…arfuriile cu preparate sărate, iată că am presărat câteva şi aici.
Încă nu fusesem la Munchies and Cream!
Și pentru că toată această polologhie a fost redactată pe o băncuță în parc la Victoriei, iaca a sosit momentul să pun și de content pentru sfârșitul programului, așa că am luat-o agale spre Calea Victoriei. Și cum mergeam eu ca o panseluță, cu o satisfacție deplină că merg pe mijlocul străzii, o amintire mi-a străfulgerat creierul: un story pe insta de la @danhasthemunchies că se deschide gelateria Munchies and Cream lângă Salumeria.
Mi-am amintit că încă nu m-am înzdrăvenit să mă opresc la una dintre tonete până acum. L-am văzut și pe Dan acolo, dar apoi am gustat din gelato-ul de fistic cu cremă densă de fistic și pentru că nu era suficient, era îmbogățit până la refuz cu fistic crocant, ușor sărat, absolut… absolut orice altceva a dispărut din creierul și din sufletul meu.
În ultimii 3 ani cred că am mâncat mai multă înghețată decât poate mânca cineva în 3 vieți și când credeam că nu aș mai putea experimenta ceva mai măreț decât am făcut-o deja, vine Dan care se laudă cu munchies ale lui și pe bună dreptate, că are și cu ce.
Când gustul stă în simplitate
Bineînțeles că mi-am stricat foamea cu Munchies and Cream. Vreun regret? Absolut nici unul! A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în mult timp. Totuși, simțeam nevoia de mai mult decât să las biata înghețată să înnopteze singură acolo.
Am pregătit un bol ușor cu tăiței din orez brun, peste care am așezat cuburi fine de tofu afumat. În timp ce asezonam cu sos de soia și puțin sos tartar, mi-am amintit că mai am și o algă părăsită prin dulap, așa că am tăiat-o doar puțin mai grațios decât ar face-o un topor și am așternut-o frumos în bolul meu, împreună cu câteva bucăți de nuci caju și mi-am urat „poftă bună”.
Și când mă gândesc că eram la un pas de a închide bucuria asta de blog, care-mi răsfață sufletul de fiecare dată când delirez pe aici. Fii pe pace, căci am mai multă inspirație ca oricând 🤌
Bucureștiul culinar nu doarme niciodată. Între două ploi existențiale și rarele momente de vitamină D, orașul continuă să ne surprindă și anul acesta cu locuri unde mâncarea e atât de bună încât îți mai dă un motiv să ignori haosul zilnic. Deși mult – așteptata primăvară ne aduce mai mult ploi decât soare, nu-i nimic, pentru că avem noi „comori” unde ne putem adăposti de picăturile necruțătoare.
Lanțul de restaurante Gram Bistro s-a extins la începutul acestui an cu o nouă locație spațioasă în Piața Romană, pe Jules Michelet 18. Mira are o terasă spațioasă pentru puținele zile în care avem zile însorite și trebuie să profităm ca niște șerpi de foarte limitata sursă de vitamina D naturală. cât și o capacitate mare de a găzdui oaspeții în interior pentru îngrijorător de multele zile ploioase și mohorâte.
Eu am avut noroc și am prins zi cu soare, așa că am stat pe terasă, înfruptându-mă cu o porție delicioasă de tacos cu creveți acompaniați de cartofi dulci. Partenera mea de brunch și-a luat Ouă Benedict, de care, după expresia ei facială, a fost foarte mulțumită 🙂
Am rămas, totuși, cu gândul la măduva lor de vită cu vrăbioară care observ că a primit recenzii foarte bune.
Faimoasa brutărie artizanală Piața9 s-a deschis pe Victoriei 145 după o luuungă așteptare a celor care au vizitat-o și tohohocmai în Oradea și știu despre ce este vorba în poveste. Îți spun, coadă mai lungă n-am văzut nici la pupat moaște. Și nu doar în ziua deschiderii, ci timp de o lună. Nu, nu sunt fan stat la cozi, așa că am așteptat să se mai liniștească apele, că doar brutăria nu fugea nicăieri, abia s-a deschis.
Am încercat de la ei o focaccia cu vită, preferatul meu flat white și un croissant cu nocciola. Am luat de la locația mamă din Oradea un croissant cu fistic anul trecut, dar, cu toată sinceritatea, nu m-a lăsat fără suflare. Cel cu nocciola din București însă, mi-a aprins luminițele papilelor mai ceva ca-n dimineața de Crăciun. Între cele două, l-aș alege pe cel cu nocciola oricând. Ce țin neapărat să menționez este că am degustat și Babka lor, care mi s-a părut cea mai bună și echilibrată Babka din câte am încercat. Ador faptul că băieții ăștia nu s-au zgârcit la sirop, reușind să obțină un produs desăvârșit. Recomand cu toată căldura să cumperi o Babka de la ei.
Acest bagel este atât de recent ieșit din cuptor că încă frige! Bob Bagel s-a deschis în luna Martie a acestui an, pe Mendeleev 10, un spațiu superb, cozy, perfect amenajat atât pentru o masă într-un context intim, cât și pentru un eveniment privat alături de cei mai buni prieteni.
Bazat în principal pe sandvișuri delicioase cu bunătăți de așezat între două felii de bagel, restaurantul oferă și o varietate destul de mare de preparate. În primul rând, cafeaua este bună, deci am început cu dreptul. Îmi făceau cu ochiul atât de multe preparete, însă eu am venit chitită pe Atlantic Bagel, ceva ușurel, delicios, cu somon marinat și cremă de brânză, susținut de un bagel cu cerneală de sepie. O parte din suflețelul meu a rămas la bagelul Surf&Turf, o motivație puternică pentru a reveni cât mai curând la ei. La desert, am încercat bagelul lor dulce cu mascarpone și mango. Simțeam nevoia ca acesta să fie mai însiropat, însă mi-a plăcut mult crema ușoară și echilibrată de mascarpone, complimentată de mango-ul acrișor. Un desert răcoritor, nu prea dulce, exact cum îmi place. Cochetez cu dorința de a scrie un articol dedicat lor, așa că stai pe poziție, revin cu gânduri și despre acel Surf&Turf.
Binecunoscuta locație Cookie Beacon Brunch, faimoasă atât pentru probabil cele mai bune cookie-uri din capitală, cât și printre cele mai bune meniuri de brunch, a scos din cuptor chiar luna aceasta Cheesecake by Cookie Beacon. O găsești pe Benjamin Franklin 9, întâmpinându-te cu tot felul de sortimente de cheescake-uri grăsane și apetisante.Și cum prietenelor le stă bine când se cinstesc împreună la un brunch de weekend, ne-am luat fiecare cate un sortiment diferit de cheesecake. De data aceasta am avut pe masă Pistachio, Red Velvet și Triple Chocolate. Mi-a plăcut textura densă și cremoasă din Pistachio, însă l-aș recomanda doar în cazul în care faci echipă cu cineva la o felie, altfel s-ar putea să-ți pice cam greu dacă te lupți cu el singurel. Punctul forte la Red Velvet este, după umila mea părere, stratul alb de ceea ce cred eu că e cremă de mascarpone cu lămâie. Preferata mea din aceste opțiuni alese, a fost, desigur Triple Chocolate. Blatul mai crispy a reușit să complimenteze perfect textura cremoasă și bogată a cremei de brânză cu ciocolată, iar glazura de cioco de pe deasupra a fost pur și simplu divină.
Aici chiar m-am adăpostit de ploaie într-o zi, în noua locație de pe Octavian Goga 24. Am nimerit într-o zi de sâmbătă, în apropiere de ora închiderii, iar fetele de la casă mi-au oferit o ciorbă de pui a la grec din partea casei fierbinte și proaspătă. Brutăria este și o băcănie în toată regula, dar și brasserie, oferind și o zonă cozy destul de spațioasă unde să servești bunătăți în locație. De la brânzeturi și mezeluri fine, până la borcane cu diverse comori delicioase, sau sticle de vin și ulei de măsline, Ma.Iu este locația ideală care poate surprinde în cel mai plăcut mod e oricine îi calcă pragul.
Tot ce spun este că…
Dacă tot ne plimbăm prin București ca niște supraviețuitori urbani între două reprize de ploaie și o criză ușoară de serotonină, măcar să o facem cu stomacul plin și alegeri inspirate. Să le urăm bun venit noilor „comori” delicioase care ne mai dau un motiv în plus să ieșim din casă și să ne bucurăm de viață.
Gusturi şi Altele 