S-a deschis Hill House în Chițorani

La doar o oră de Bucureşti, în Raiul Vinului, s-a ridicat, maiestuosul Hill House, un colț de Paradis care şi-a deschis porțile chiar weekendul trecut. Poate vrei să-l cauți pe Insta acum, pentru că ce vei vedea acolo este fără precedent. Pune-ți centura, urmează să ne punem în mişcare.

Primul lucru pe care îl fac când intru într-o locație destinată unui client ce face parte dintr-o pătură socio-economică cu muuult peste cea din care fac eu parte, este să fac o rotație 360. Simt nevoia ca în 3 secunde să „absorb” toată bogăția acelui loc. Aici m-a oprit ceva. Ceva care mi-a pătruns direct în suflet, ceva care nu există în resorturile de lux. O icoană mică, discretă, agățată de perete lângă uşile de la intrare. „Ei, aici e mână de OM”, mi-am spus, în timp ce m-a îmbrățişat un sentiment de siguranță.

După umila mea părere, orice lucru făcut cu suflet, e un lucru sfânt. În fond, „omul sfințeşte locul”.

De la camerele care oferă cel mai înalt confort, până la infinity pool-ul care transformă fiecare apus în cea mai spectaculoasă operă de artă, Hill House este o adevărată comoară de pe „Drumul Vinului”.

Un gust pe măsura luxului

Fă cunoştință cu Octavian Dominte, Head Chef-ul de la Hill House Resort. Acest domn a făcut ca o farfurie ce conținea un tomahawk de porc cu roasti de cartof cu parmezan să-mi apară în față şi a fost GUST. De la frăgezimea cărnii, până la simplitatea cu care a reuşit să aducă gustul la suprafață este cu adevărat o artă. Cumva, a fost primul semn al influenței bucătăriei italieneşti. Conceptul de a aprecia calitatea unui preparat în moduri cât mai simple, pentru a nu altera particularitățile gustative ale ingredientelor, s-a regăsit în tot parcursul experienței mele gustative la Hill House.

Un adevărat impact asupra cortexului meu prefrontal l-a avut tarta de mere cu textură de chutney, sotat cu unt din belşug şi o crustă perfectă cu scorțişoară, pe care nu o voi uita niciodată. Încă nu sunt pregătită să mă iert pentru că nu am fotografiat-o (cum spuneam, impact asupra cortexului prefrontal).

Cel mai bun coffee break e la Hill House

S-a decis şi e normal să se şi vehiculeze. Concurență, atenție! Hill House are, de departe cel mai bun, gustos şi bogat coffee break pe care l-ați văzut şi gustat vreodată. De la belşugul de fructe reci şi proaspete, până la amuse bouche-ul aparent simplu, însă cu o grijă în asocieri până la ultimul detaliu.

Am o mențiune foarte specială aici. Ştii biscuiții ăia Tuc? L-am regăsit aici, dar nu oricum, ci în echipă cu o felie foarte subțire de brie, smochină din dulceață şi o alună de pădure, iar asta a fost echipa care mi-au oprit neuronii din funcțiune. Dacă ar fi lipsit chiar şi un singur element din acest echilibru, ar fi fost un eşec. În schimb, a fost…

A zis cineva live pasta station?

Ai auzit corect. Deşi e un concept des întâlnit, aceste paste sunt perfect gătite. Eu am ales tagliatele carbonara în prima seară, un preparat simplu şi perfect “al dente”. Chef Tavy Dominte a pasteurizat ouăle cu brânza pecorino dinainte, topind-o în tigaie cu grăsimea de la guanciale şi puțină apă de la paste. Un praf de parmezan la solicitarea subsemnatei şi un praf de piper şi a fost perfect.

În cea de-a doua seară în care am avut onoarea să cinez acolo, am optat tot pentru paste , căci m-au cucerit de prima dată. De data aceasta au fost multe fructe de mare implicate în meniul de cină, şi cum eu sunt alergică la scoici şi midii, Chef Tavy a știut că nu e ok să folosească aceeaşi tigaie în care au fost gătite preparatele cu pricina.

A avut grijă să îmi prepare tagliatelele mele cu creveți, ulei de măsline cu usturoi şi roşii cherry într-o tigaie separată. Cam atât de mult suflet pune personalul de aici în siguranța, nevoile şi dorințele tale.

O masă reuşită e o masă îmbelşugată

În ambele mele seri la Hill House am avut parte de o cină îmbelşugată care s-a prelungit până după miezul nopții, preparatele de antreu, şi cele din carne fiind păstrate în siguranță într-o zonă rece…cumva. Nu exista nici un lucru pe lume care să mă chinuie emoțional mai tare decât să arunci mâncarea, iar modul în care o jumătate de cantitate de mâncare a fost transformată şi adaptată în cel mai elegant şi frumos şi gustos mod într-o gustare bogată în miez de noapte în compania unui vin rafinat, m-a făcut să nutresc o apreciere aparte față de cultura acestui loc. Nu numai că oamenii ăştia au grijă de siguranța ta, iar nevoie îți sunt protejate, dar au grijă să nu arunce nici mâncarea. În fond, dacă ai plătit-o, de ce să nu te bucuri de ea?

Cea mai bună…

Şi pentru că o masă delicioasă fără desert, e ca o acțiune foarte intimă de cea mai bună calitate fără un final corespunzător, am ajuns şi la momentul de apogeu 🧁

Îți jur că nu am mâncat în viața mea un ecler cu cremă de fistic mai bun. Singura crema de fistic pe care o clasez la acelaşi nivel este cea de la Angeline Cake Boutique despre care am scris aici.

Un alt gust a fost amandina, singura care îmi place în afară de amandina cu ciocolată amară pe care o fac împreună cu mama în Ajunul Crăciunului. A fost singura amandină pe care am mâncat-o în afara casei şi nu a fost dulce.

Acum, acest blog nu este despre hoteluri, sau ce s-a mai deschis nou prin lume, însă când un loc „poartă” un aşa gust, este un loc pe care vreau să-l împărtăşesc cu tine, un loc despre care toți trebuie să ştie. Aşadar, să se audă în toată țara că s-a deschis Hill House în Chițorani, locul pe care fiecare om, de la mic la mare, din curte, cu bormaşina în mână, fierul de călcat, telefonul, tirbuşonul, şervetul, sau tigaia, l-a sfințințit, un loc de om cu suflet şi gust.