E iarnă, e friguț, iar ceaiul, ciocolata caldă și lăpticul fierbinte cu scorțișoară și-au intrat în drepturi. Sună cozy, nu? Știi ce ar completa și mai bine peisajul? Un cookie, dar nu orice cookie.
Probabil a ajuns și la tine trendul cu influenceri din State care evaluează produsele de tip Crumbl. Expresia „This week’s Crumbl!” prinde tot mai multă popularitate de la saptămână la săptămână, dar ce te faci, că noi n-avem Crumbl. Nu-i nimic, nici brutăriile sau cofetăriile noastre nu se lasă mai prejos. Mai mult de atât, avem chiar și cookie-shop-uri care fac niște prăjiturele de-l bat pe Crumbl la dosul gol. Rămâi aici și descoperă cele mai fudgy, cremoase și delicioase comori în formă de cookie din București!
Situat pe Ion Maiorescu 2B, acest cookie‑shop artizanal oferă peste 20 de sortimente delicioase, decorate manual. În plus, vine și cu un meniu de oferte super avantajoase, iar prețurile sunt cele mai mici pentru calitatea pe care o oferă, comparativ cu restul pieței.
Cireașa de pe tort este că fiecare cookie este împachetat cu grijă în cutii personalizate, în interiorul cărora este tipărit și un mesaj care te binedispune. „Big thumbs up” pentru asta! Eu, una, am oroare de momentul în care îmi iau un cookie la pachet și mi se azvârle într-o pungă de hârtie, stricându-i toppingul, care e, practic farmecul cookie-ului.
După umila mea părere, este unul dintre cele mai faine locuri de brunch din București, dar și unde găsești cele mai gustoase cookie-uri. De la ei l-am încercat pe cel cu fistic, dar și grăsuțul cremos și sățios cu caramel sărat pe care l-am pozat aici. Este binemeritatul meu cookie pe care l-am savurat cu atâta poftă după ce mi-am alergat primul maraton 😇
Pe Dorobanți 10 se ascunde această comoară mică și cremoasă numită Crumb Bakery. Gustul echilibrat m-a cucerit de la prima îmbucătură. Nu mă așteptam deloc să fie atât de discret. De regulă, cookie-urile te „lovesc” din plin cu gustul intens și dulce, dar cookie-urile de la Crumb, deși vin cu frăgezimea mult dorită, nu te pălesc peste papile cu dulcele ăla care leșină, ci te surprind cu o „cumințenie” aparte, pe care nu prea am întâlnit-o nicăieri până acum.
Fudgy, bogat și cremos, cam astea ar fi caracteristicile-cheie care fac ca acest loc să se afle în topul meu. Am ales un triple chocolate pentru pofta mea de dulce și a fost o decizie înțeleaptă. Minunăția mea avea bucăți de cioco din belșug, neagră, albă și cu lapte. M-am chinuit două zile să-l dau gata, în ciuda apetitului meu nemărginit pentru deserturi.
Cât despre friends, încă nu le-am încercat, dar cand am văzut acele cinnamon rolls cremoase, însiropate până la refuz și mari cât capul meu, mai să leșin de poftă. Hold tight, că mă voi întoarce acolo cât de curând. Dar dacă nu mă crezi, du-te și tu pe Teodosie Rudeanu 3 și convinge-te.
M-am „împiedicat” de standul celor de la Kooki la ediția de toamnă a festivalului Chocolate Saga, de la Biblioteca Națională. Și pentru că atmosfera de Halloween își intra întrepturi încet, dar sigur, am am ales un cookie cu colivă și ciocolată. Mortal, de gustos, pot spune. Știu că sună un pic sinistru, însă coliva, mai ales ce făcută de bunica, cremoasă și aromată, este unul dintre deserturile mele preferate. Iar acest cookie s-a ridicat, fără îndoială, la standardele colivei pe care o face bunica mea.
Dacă toate aceste locuri ți-au stârnit pofta, atunci misia mea aici s-a încheiat cu succes. Bucureștiul chiar știe să se joace cu aromele, texturile și surprizele dulci, iar fiecare loc de cookie-uri grăsune din lista asta are personalitatea lui. Așa că data viitoare când frigul de afară cere ceva cald și bun, fă-ți un mic cadou și pornește într-o mini-expediție prin oraș. Cine știe? Poate chiar vei descoperi propriul tău „binemeritat cookie” – unul care să-ți rămână în minte, în poză și, mai ales, în suflet. 🍪
10 preparate delicioase de așezat pe o felie de pâine
Tuturor ne place pâinea; un pic cam prea mult, uneori. Dar te poți învinui? Eu când mă gândesc la o felie sățioasă, gustoasă de pâine cu maia care-mi aminteşte de originile părinteşti, parcă-mi vine să apuc cu ardoare acea amintire, să o adulmec și să nu-i mai dau drumul niciodată❤️
Fie că poftesc la o felie de pizza, sau ceva de așternut pe pâine, mă lovesc de aceeași problemă: nu îmi menține sațietatea suficient de mult. Într-o oră parcă mă cutremură ceva asemănător cu o emoție sângeroasă de a plonja cu violență către frigider. Așa că m-am gândit: ce-ar fi dacă, totuși, o felie cu ceva pe ea chiar ar fi suficientă?
Şi uite aşa am pregătit 10 motive pentru care să te relaxezi şi să te bucuri de felia ta ca fel principal. Să-nceapă era toastului!
Prospețime cu nostalgie italienească
Iți mai amintești povestea aia despre pâine, pe care am scris-o deunăzi? Dacă nu, fugi aici să-ți reîmprospătezi memoria🍞 Ei bine, nu puteam să las atâta gustoșenie neexploatată. Așa ca într-una din hoinărelile mele prin Kaufland, am pus ochii pe o burrata. Am fugit în bucătărie, am prăjit o felie de pâine de la Loaf și am început s-o împodobesc.
Roșie, rucola (zisă și păpădie), câteva bucățele de burrata și de piept de pui la cuptor și prânzul e servit! Felia asta mi-a ținut burtica fericită până seara după o alergare de 18 km. Simplu, sățios și gustos 😋
Brunch cu acte-n regulă
Felia asta este de la Pain Bonjour, iar ouăle sunt făcute scrambled cu o bucată de unt, am de mărimea unei nuci. Nu prea mă zgârcesc cu untul când vine vorba de scrambled eggs și pe bună dreptate, savoarea e indiscutabilă.
Sosul de deasupra nu e hollandaise, ci maioneză japoneză. Am fiert un ou, l-am aruncat in blender cu o lingură de mărgele de brânză light, sare după gust, puțină lămâie și am transformat totul într-o cremă. Puțin chilli pe deasupra și am obținut un brunch mai mult decât respectabil.
Câte un pic din de toate
Ştii momentul ăla când ți-ai făcut pui cu legume la cuptor să nu mai ai griji câteva zile? Apoi, a doua zi, parcă n-ai chef să mănânci doar de dragul foamei?
Ei bine, poți oricând să pasezi un pic de avo cu un strop de lămâie și sare, să-l trântești pe pâine și să așezi pe el puiul cu legume pe care n-ai chef să le mănânci ca atare. Eu am avut piept de pui, ardei și ceapă la cuptor. Dar parcă mai gustoase au fost în varianta toast, cu un strat subțire de zăpadă de parmezan așternut peste ele.
Proteină, nu glumă
Am găsit, tot intr-una din explorările mele la Kaufland, inimi de curcan. Le-am copt în airfryer cu puțin vin alb, am sotat în tigaie ciuperci cu puțin unt și am asamblat totul pe o felie numai bună de crănțănit. Am presărat și niște „magie” de chilli pe deasupra, timp în care vinul s-a decantat în pahar. Cina mea s-a asortat perfect cu un pahar de vin roșu 🍷
Dulce-picant pe așternut cremos
Pentru partea cremoasă am mixat avocado cu mărgele de brânză cu smântână. Pieptul de pui l-am marinat în sos dulce-acrişor cu puțin chilli. Desigur, nu putea să lipsească grațioasa ploaie de parmezan deasupra.
În loc de pizza
Pe felia asta am ras cașcavea afumată, pe care o găseşti la Sibieni. Au băieții ăia niște chestii absolut senzaționale.
Am rupt câteva roșii uscate în ulei cu rozmarin, câteva bucățele de măsline verzi şi am condimentat totul cu o ploaie mică de rozmarin. Am pus felia mea în airfryer cam 4 minute și mi-am făcut pofta de pizza.
Somon pe răsfăț pufos
De multe ori, cele mai simple preparate sunt şi cele mai gustoase. Pentru partea pufoasă, am blenduit mărgele de brânză cu smântână (noua mea obsesie), un strop de lămâie, un strop de ulei de măsline, sare și busuioc. Am optat pentru somon ca şi proteină, însă tu simte-te liber şi îndrăzneşte şi cu alt tip de peşte sau, de ce nu, doi-trei creveți.
Oul: cel mai „complet” aliment
Cu oul nu poți da greş niciodată. Se poate combina cu o varietate largă de gusturi. Eu am ales o păturică de roşii, sub care am aşezat un cearceaf de cremă de gorgonzola cu puțină din aceeaşi nebunie de cremă-obsesie-nouă.
În loc de ceva dulce
Nu am găsit smochine proaspete la acel moment, aşa că am improvizat puțin. Am încălzit puțină apă, în care am lăsat vreo trei smochine uscate la hidratat.
Am prăjit pâinea pe care am uns-o în prealabil cu foaaarte puțin unt. În acest timp, am feliat brânză brie (dar se asortează frumos şi cu gorgonzola sau blue cheese). Am aşezat brânza peste feliile proaspăt prăjite şi fierbinți, lăsând-o un pic să se topească. Am aşezat şi feliile de smochină caldă, apoi am presărat puțin rozmarin şi am picurat puțină miere (poți foarte bine sa optezi pentru sirop de agave sau de cocos).
Franțizism de fistic
Am mai scris despre combinația asta şi într-un alt articol, însă nu mă pot abține să nu-l includ și în acest top. Este pur şi simplu atât de bun! Aşa că nu voi vorbi despre felia mea, te pas să o descoperi singur aici.
Că eşti fan ceai, sau te simți mai îndrăzneț, cât să încerci un vin fiert, fie că e alb sau roşu, un toast cinstit se potriveşte perfect. Aşa că te poftesc la brutărie🥖
Oportunitățile nu-ți bat la ușă să te scoată din pijamale, iar asta am învățat-o pe propria-mi piele. Mereu sunt în căutare de noi „bunătăți” pe care să le împart cu tine. Așa că iată-mă din nou, într-o zi însorită de duminică, cutreierând străzile Bucureștiului. Ce vânez? Prăjituri. Ce fel de prăjituri? Fără zahăr.
Norocul meu că o prietenă bună mi-a oferit un pont care m-a dus direct către o comoară dulce. Dragul meu cititor, îți prezint Prăjitură din Natură!
Un refugiu pentru suflet
De cum i-am trecut pragul, am știut că acest mic colț de Rai va fi refugiul meu pentru multe articole de acum înainte. Un loc al inspirației și al păcii, Prăjitură din Natură pune căciulița pe ”ă” exact așa cum a fost menit să o facă. De la atmosfera intimă, muzica cu care rezonezi instant și mirosul de cărți, acest loc este perfect pentru siestele de weekend între prietene, sau momente dulci de bucurie între părinți și copii, oricum ar fi vremea. Și hai să-ți mai dau o veste bună! E foarte prietenos cu dietele, intoleranțele și nutriția echilibrată, căci e vegan-friendly și sugar-free. Acestea sunt amprentele personale care fac acest loc unic.
Brațe primitoare ca acasă
Când am intrat în braserie, Diana m-a întâmpinat ca și cum o veche prietenă i-ar fi călcat pragul casei. Nu am știut la acel moment că ea este ownerul business-ului. După ce mi-am savurat prăjitura cu ciocolată și zmeură, nu m-am putut abține și i-am spus că mi-ar plăcea să scriu despre acest loc și a fost mai mult decât binevoitoare să îmi acorde un interviu.
De la corporație la un vis dulce
Totul a început acum 6 ani, când Diana a decis să renunțe la viața din corporație pentru a-și urma chemarea — aceea de a aduce pe piață deserturi naturale, vegane și fără zahăr. În mai 2019 a luat naștere laboratorul „Prăjitură din Natură”, iar în martie 2025 a venit următorul pas firesc: deschiderea braseriei, un spațiu dedicat gustului, sănătății și comunității.
De ce vegan și sugar-free? O alegere etică și conștientă
Pentru Diana, alegerea unui concept vegan nu a fost doar o decizie de business, ci una profund etică și empatică. De opt ani pe acest drum, antreprenoarea consideră că respectul față de animale merge mână în mână cu grija pentru sănătate și pentru planetă.
„Am început ca vegetariană, dar după ce am înțeles cât de mult sunt exploatate animalele pentru ouă și lactate, am ales să urmez exclusiv o nutriție pe bază de plante”, povestește Diana.
Ce face „Prăjitură din Natură” unică?
Spre deosebire de alte cofetării vegan-friendly, „Prăjitură din Natură” a pus accent pe echilibrul nutrițional și reducerea alergenilor. Produsele sunt realizate fără zahăr rafinat, folosind nectar de cocos, îndulcitori naturali pe bază de fructe și stevia. În prezent, există doar doi alergeni în laborator: bicarbonatul de sodiu și praful de copt — o performanță rară în domeniu.
Provocări, lecții și evoluție
Drumul antreprenorial nu a fost ușor. Diana a început fără finanțare și fără echipă, apelând la un credit pentru start-up-uri. Apoi au urmat testele de adaptare: pandemia, lipsa resurselor, volumul mare de muncă.
Totuși, creativitatea și reziliența au transformat obstacolele în oportunități. În pandemie, cofetăria s-a reinventat prin torturi și cozonaci în miniatură, perfecte pentru familii izolate în perioada sărbătorilor.
„Pandemia m-a învățat adaptarea. Eram la început și nu aveam unde să cad mai jos, așa că am decis să mă ridic.”
După o perioadă intensă în 2022, Diana a căutat soluții pentru eficientizare. A introdus proiecții de desene pe torturi pentru a economisi timp și a investit în dezvoltarea personală, participând la evenimente și congrese de profil.
În 2023, digitalizarea a devenit esențială. O simplă comandă pierdută pe hârtie a dus la implementarea platformei proprii — un tool SaaS care a redus cu 50% timpul de interacțiune cu clienții și a optimizat activitatea cu 25%.
Dincolo de deserturi: echilibrul dintre nutriție și stare de bine
Pe lângă pasiunea pentru cofetărie, Diana a creat și un blog dedicat educației alimentare și echilibrului interior. Articolele, active în perioada 2021–2022, combinau rețete vegane cu reflecții despre sănătate și autocunoaștere.
„Sănătatea nu se află doar în farfurie. Este despre cum ne îngrijim și cum ne respectăm.”
Deși în acest moment braseria este ca un „toddler”, care are nevoie de toată atenția sa, antreprenoarea își dorește să revină cu un conținut proaspăt, autentic și educativ.
Planuri de viitor: deserturi pentru adulți și noi provocări
După o dezvoltare organică într-o direcție child-friendly, Diana vrea să readucă în prim-plan și gusturile mature. Urmează o serie de deserturi pentru adulți, cu arome complexe de cafea și ciocolată, dar și torturi spectaculoase pentru evenimente și nunți.
„Un tort de eveniment trebuie să fie spectaculos. Este o provocare, dar și o motivație.”
Diana plănuiește să participe la târguri de profil, pentru a inspira și a fi inspirată de comunitatea culinară.
Un business cu inimă: implicarea în cauze caritabile
Un alt pilon al brandului Prăjitură din Natură este empatia. Diana colaborează cu Asociația Autism Voice, AREA (Asociația Română de Educație în Alergii) și alte societăți, prin sprijin la evenimente sportive caritabile prin donații de produse.
„Îmi trag satisfacția spirituală din a ajuta. Chiar dacă trăim în aceeași realitate, pentru cei vulnerabili este un univers diferit. Dacă pot contribui, o fac cu bucurie.”
O prăjitură, o poveste, o filozofie de viață
Prăjitură din Natură nu este doar o cofetărie. Este rezultatul unei viziuni etice, inovatoare și pline de suflet, care demonstrează că deserturile pot fi dulci, sănătoase și pline de sens — fără compromisuri. Plimbă-te și tu pe Strada Gheorghe Pop de Băsești, poate cu o carte în mână, poate cu vreo doi prieteni mai buni, sau poate cu cel mic și o să înțelegi despre ce vorbesc 😉
Există în viață gusturi menite a nu fi uitate niciodată; mai ales ale copilariei, la care, dacă ai putea, te-ai întoarce fără să clipești. Chiar și cei mai puțin sensibili într-ale alintului de papilă au, la un moment dat în viață, un gust de care se îndrăgostesc. Alții, cum sunt eu, au atât de multe nostalgii, că nu-i lasă noaptea să pună geană pe geană.
Una dintre primele experiențe gustative care m-au cucerit iremediabil a fost pâinea. Destul de intuitiv, nu? Dar nu orice pâine. Era pâinea de la țară, făcută cu dragoste, de bunica și de străbunica mea, cu turte de maia, apă din fântâna de lângă alee și făina pe care bunicul o măcina la moară (unde m-a luat și pe mine într-o dimineață…vai ce frică mi-a fost când m-a urcat în căruță; aveam doar 5 ani). O cocea la cuptorul din curte, ridicat din chirpici chiar de bunica. O textură atât de sățioasă, densă și umedă, că o jumătate de felie îmi potolea stomăcelul o jumătate de zi.
Dulcea călăvie a sărbătorilor
După ce scoteau pâinea din cuptor, bunicile o stropeau cu cateva picături de apă, o înfășurau în cârpe și o lăsau câteva minute să-și „tragă sufletul”. Nu o rupeau niciodată imediat, să nu se „încrudeze”. Abia după ce se odihnea puțin, rupeau din ea bucăți mici, le aruncau în străchini, presărau peste ele zahăr, apoi le udau cu vin roșu, făcut de bunicul și de străbunicul meu din strugurii noștri din grădină. Așa era obiceiul la noi când se cocea pâinea, să se prepare călăvie.
Călăvia este un preparat care, în unele regiuni se consumă în context de ritual al morții (priveghi, înmormântare). În satele din Dobrogea se consuma în Ajunul Crăciunului, după ce femeile coceau pâinea și cozonacii pentru sărbători.
Mama îmi povestea că atunci când era copil, colindatul începea la 4 dimineața. Când copiii plecau să împrăștie în sat bucuria sărbătorilor, mâinile înăsprite de muncă și dragoste ale mamelor și bunicilor deja pregăteau aluatul. Pe la 7 când copii se întorceau cu traista plină de miez de nucă, mere și covrigi, pâinea deja se odihnea. Era „ingredientul vedetă” în Ajun. Se rupea, se presăra cu sare și se mânca împreună cu nucile primite de la colindat. Apoi se prepara călăvia și se servea ca și desert.
Cu mult înainte să existe ashwagandha, valeriană, passiflora și alte aberații pe meleagurile noastre, aveam călăvia, din care luam 3 îmbucături după masa de prânz și dormeam neîntoarsă 2 ore.
Bunica ne face și acum călăvie în Ajun (chiar dacă stă la oraș, în apartament), cu pâine făcută tot de ea, în cuptorul de la aragazul ei vechi de o sută de ani, pe care nu vrea o dată să îl schimbe. Ce pot să zic, încăpățânarea se moștenește la noi din generație în generație.
Ah, cât am căutat gustul delicios și plin de dragoste de mamă, al mult-iubitei mele pâini din copilărie… Chiar dacă nimic pe lume nu ar putea să egaleze măreția acelui gust, sunt totuși brutării care se apropie onorabil.
Prima pâine cu maia pe care am luat-o de la o brutărie din București a fost de la DeSoi. Am băgat bine de seamă când am savurat acel Sacrilege Francaise, despre care am menționat și aici, în mica mea listuță cu locuri unde te poți delecta cu un brunch delicios. Atunci am observat că mai toată lumea care venea să cumpere ceva din zona de brutărie, opta pentru pâinea cu hrișcă. Am luat și eu că deh, curiozitatea. A fost o decizie excelentă, iar prețul foarte bun, comparativ cu majoritatea brutăriilor cărora le-am călcat pragul.
Comoara din miezul pufos și gustul inconfundabil, cu tente acrișoare, împletit cu savoarea de nuci coapte dată de făina de hrișcă, este protejată de coaja dură, crocantă, de casă. Personal, eu pun DeSoi în top 3 al brutăriilor despre care voi scrie aici.
Din nou prețuri bune ce oferă calitate premium! Pe Popa Nan 3A se lasă cu cozi serioase la mica brutărie. Aici am pus ochii pe o pâine cu turmeric. Puțin sceptică inițial, am rămas plăcut surprinsă de combinația dintre aroma dată de turmeric și acel acrișor de maia. Ca și clasament al gusturilor personale, am urcat-o pe primul loc. A fost ca o gura de abur fierbinte, de pâine de bunică, proaspăt scoasă din cuptor.
Un fost coleg de serviciu mi-a oferit pontul că pe Delea Veche, la intersecția cu Calea Călărași, se află o comoară ascunsă cu miros de pâine caldă. „Comoară ascunsă” este descrierea cea mai potrivită, căci în goana mea de a o descoperi, era să o ratez. Acum câteva luni nici măcar o pancartă cu un logo nu exista în dreptul ei, sau vreun semn, cât de mic care să arate că acolo se află o brutărie. Nasul, insă, nu m-a trădat, căci mirosul apetisant m-a adus, în cele din urmă, unde pofteam.
Tot pentru o pâine cu făină de hrișcă am optat, mai ales că e foarte prietenoasă cu ușoara sensibilitate la gluten. Nu mai e nevoie să precizez cât de bună a fost. Spun doar că am mâncat trei sferturi din ea în câteva ore . Ce-i drept, era destul de micuță, dar textura aceea consistentă și puțin umedă a miezului a clasat-o pe locul al treilea în topul preferințelor mele.
Și pe Polonă 89 dai de coadă serioasă și am aflat și de de ce. Aici am descoperit cea mai bună focaccia din câte au atins papilele mea până acum. Îmbibată în ulei de măsline din belșug care mi-a invadat și ultimul neuron, înnobilată cu roșii cherry, rozmarin și sare de mare, această bogăție de gust mi-a marcat sufletul pentru totdeauna.
Desigur, am plecat de acolo și cu o pâine rustică, gust îndrăzneț pe care l-am onorat acasă cu puțin unt și icre negre. Dar focaccia… gustoșenie, dom’le, gustoșenie!
Mirosul fericirii se simte și prin Piața Gemeni, pe Vasile Lascăr 83, la Brutăria Loaf. Dacă ești harnic și te trezești dimineața devreme, s-ar putea să ai noroc și să prinzi specialități inedite, precum pâinea cu prune. N-aș ști să-ți spun cum e, că eu n-am mai prins😂 Deși am ajuns acolo la ora 10:00, alții au fost mai harnici decât mine.
Totuși, Loaf se află în topul meu dintr-un motiv foarte bine întemeiat. Gustul, calitatea și același contrast dintre miezul fraged și crusta crocantă, precum și acel acruț îndrăzneț dat de maia m-au teleportat în satul străbunilor, la cei 4-5 anișori ai mei, așteptând pofticioasă, lângă cuptorul din curte.
Tot ținându-mă să „gust” și acel loc, am sărit într-o dimineață în pantofii de alergat și mi-am făcut antrenamentul pentru maraton, din Dristor și toooocmai până pe Maior Câmpeanu Alexandru 42, la Brutăria cu Maia. Am ajuns acolo la câteva minute după ce s-a deschis. Vezi? Cine se trezește de dimineață, chiar ajunge departe și mai prinde și pâine caldă! Am fost surprinsă de cât de aerat era miezul și cât de moale era crusta pentru o pâine cu maia. După ce s-a răcit, însă, textura densă și umedă i-a luat locul, crusta devenind tare, așa cum îmi place ♥️
Pentru a economisi timp, am aplicat iarăși strategia „goana către pâine”. Sincer, am încordat un pic cam tare anumite zone, în timp ce alergam dinspre Carol, apropiindu-mă de Rahova un pic cam prea mult pentru confortul meu. A meritat pe deplin, totuși. M-am ales cu o pâinică proaspătă și caldă cu turmeric, cel mai pufos miez și cea mai moale coajă, mai să cred că era făcută cu lapte. Și-a păstrat textura chiar și după ce s-a răcit. Nu recomand s-o prăjești. Personal, am simțit că îi strică din farmec. Asorteaz-o mai bine, la un preparat cu sos, sau o salată de roșii dulci, zemoase, de țară, cu ceapă de apă și brânză feta, stropită cu puțin ulei de măsline.
Este, poate, cea mai populară brutărie din București. Prețuri piperate, recunosc, dar și de aici m-am ales cu gust care mi-a rămas impregnat în papilă. Am luat de la ei o focaccia, una dintre cele mai bune pe care le-am gustat vreodată. Recunosc, nu se compară cu cea de la Casa del Pan, însă aș plasa-o pe locul 2 în topul celor mai bune focaccia pe care le-am gustat. Dacă vreun italian m-ar fi văzut cum înmuiam bucata aia, care m-a costat o gălăgie de bani, în zeama de la roșii, m-ar fi acuzat de erezie.
Mai am pe listă multe brutării de vizitat, dar până atunci, descoperă măcar una dintre comorile acestea aburinde. Acum, în ceas de toamnă, savurează puțin din nostalgia copilăriei mele binecuvântate🍞🍂
Astăzi se împlinește un an de când am împărtășit cu tine primul meu gust, în micul meu „balansoar de la fereastră”. Am așternut atunci o mică listă cu fiecare gelaterie în care mi-a rămas câte o fărâmă de suflet. Căci, dacă ceva nu-mi face papilele să „cânte”, nu-i binevenit pe aici. Pentru reîmprospătarea memoriei, aruncă o geană peste lista inițială.
Așadar, se cade să te cinstesc de anișorul meu cu ceva special. Și ce altceva ar fi mai potrivit, dacă nu o nouă listă cu gelato țâță-de-mâță, care te-ar face până și într-o zi de luni să te simți ca și cum ar fi sâmbătă?
Habar n-aveam că în Veranda Mall se ascundea această comoară, fix la intrare. Știi, e atunci când te duci la un eveniment și te întâmpină cineva cu un pahar de spumant surprinzător de bun. Am luat o cupă (la cornet, desigur) cu gelato de cafea. Nu, nu avea gust de ness, ci de cafea d-aia de bogăție, de care am gustat prima dată la Friddi.
Pusesem ochii pe gelateria asta deja de ceva timp, dar mereu era ceva retrograd in viața mea. Ba era o perioadă în care simțeam să divorțez de ceva surplus, ori eram în apropierea acelei perioade crepusculare a lunii și aveam nevoie să-mi țin inflamația sub control.
Ei, în sfârșit a venit ziua în care s-au aliniat planetele și am intrat pe acolo să iau pulsul. Și ce să vezi? Am descoperit că au gelato de cioco fără zahar. Și ce densă și cremoasă este! Colac peste pupăză, au și cornete d-alea speciale cum numai la Gioelia mai găsești.
Fă-ți o favoare și trage o fugă pe Pache Protopopescu pentru o cupă, două, trei.
Oasi Giuggiola
Găsești aceeași gelaterie sus-menționată, dar aceasta e localizată pe Bd. Dimitrie Cantemir, între Unirii și Tineretului. Aici, însă, te poți bucura și de alte bunătăți precum prăjiturici și limonate, la o terasă vastă, perfectă pentru o seară de vară.
Să mergem la mare în extra-sezon
E septembrie, temperaturile s-au mai calmat și ce mod ar fi mai bun să îți iei la revedere de la vară, dacă nu cu o fugă mică la malul mării? Hai că am câteva ponturi pentru tine și de pe aici.
E una dintre cele mai bune gelaterii pe care le-am vizitat, după umila mea părere. Preferata mea e cea de ciocolată neagră fără zahăr. Nu, nu e pentru ca nu are zahăr, ci pentru textura densă, gustul amărui puternic, decadent, condimentat cu granule de sare de mare. Aproape că e un păcat să-l savurezi.
Dacă își place marea și pe timp de iarnă, Il Gelato di Tomis are o surpriză delicioasă. În sezonul rece, găsești la ei macarons cu înghețată. Eu am încercat unul cu fistic sărat și am rămas impresionată. Macaronul nu e dulce și e proaspăt și aerat, iar gelato-ul e jos pălăria!
Piața Ovidiu mai are o supriză pentru tine, căci peste drum de Il Gelato di Tomis, îl găsești pe vecinul Tempo. Acolo, gelato-ul cu ciocolată neagră are granule de cacao prin el.
Affetto
Fugi numaidecât în Vivo Mall! La toneta asta mică descoperi cea mai bună înghețată din înteraga ta existență. E ca și cum ai gusta ceva asemănător texturii untului, dar e înghețată, înțelegi? Nici măcar nu pot descrie intensitatea gustului. Nu o să mai vrei să mănânci altceva pentru tot restul zilei, din teama de a pierde amintirea gustului. Iar ăsta e unul dintre multele motive pentru care sunt recunoscătoare că sunt din Constanța 🌊
Acum hai să ne luăm la revedere cum se cuvine de la iubita noastră vară (un pic cam prea hot în ultima vreme) și să o primim cu brațele deschise pe gustoasa toamnă, cu aromele ei irezistibile și culorile fermecătoare 🍂
Gusturi şi Altele 