Chocolate Saga: Christmas Edition s-a desfășurat weekendul trecut la Sala Polivalentă și cum să lipsesc eu de la o așa comoară? De la prietenii mei de la Leggero, până la noii mei idoli de la Kestar, oricine e cineva, era acolo și era fin, decadent, cremos, picant, cu fistic, sau, preferabil fără.

Mărturisesc că a fost cam înghesuit pentru gusturile mele, ediția trecută de la Sala Palatului a fost pur și simplu magnifică. Totuși, a fost așa un meniu că m-a făcut să uit cu desăvârșire de înghesuială și că în toiul iernii nu pui și tu la dispoziție o garderobă. Atât de buni au fost participanții.

Diamantele de ciocolată în ediție de Crăciun

Nu sunt genul de persoană care se exprimă cu ușurință când vine vorba de propriile emoții, însă au existat acele câteva gusturi, încât de această dată simt nevoia să înclin mai mult balanța spre acel „și Altele” de după „Gusturi”. Așa că mi-a venit în minte un mic joculeț. Pentru fiecare ciocolaterie care mi-a marcat amintirile pentru totdeauna. Astfel, voi atribui un cuvânt pe care eu l-am simțit ca fiind reprezentativ emoțiilor produse de cele mai pregnante gusturi.

Cioco Fashion: Catharsis

Când am ajuns la standul lor, a fost un leap of faith; mi-am dorit mi-am dorit ca în acest an să fiu un Moș Crăciun cu un conținut mai… rafinat în sac pentru familia mea, așa că am decis să cumpăr prima dată de la ei, fără a avea ceva la dispoziție pentru degustat. M-am bucurat însă că aveam libertatea de a-mi „personaliza” pachețelele cu ce sortimente doream. Apoi domnul care mă servea, mi-a întins o bucată de… Catharsis și apoi totul s-a oprit.

Zgomotul a încetat, timpul a înghețat, iar eu nu mai eram acolo, nu mai eram îmbrăcată gros și nu mai era iarnă. Am fost teleportată într-un moment specific din iunie 2023, într-un mic câmp de lavandă de la marginea drumului, între Năvodari și Lumina. Eram îmbrăcată în alb și era înnorat, exact cum îmi place. Prima oară a fost cafea de Kenya, apoi a fost mentă, apoi lămâie, dar tot ce puteam simți era un miros îmbătător de lavandă din ziua aceea de iunie. E ca un tatuaj cu un simbol specific, ce joacă rolul de identificator între entitate, gust și amintire. Niciodată nu voi mai fi simțit aceeași emoție eliberatoare ca în acel unic moment.

Marsepe: Tabú

Întoarce-te într-un moment din viață, în care ai avut cel mai intens orgasm. Apucă acea senzație și implanteaz-o în hipotalamus. Concentrează-te pe localizarea în acel spațiu specific, a celui mai intens oregasm din viața ta și numește-l Marsepe. Picant, decadent, aproape ocult, gustul acela aproape păcătos m-a proiectat într-un loc ascuns, întunecat al Sinelui, despre care nu voi vorbi, dar pe care îl îmbrățișes cu îndrăzneală.

Kestar: Acasă

Te-ai uitat vreodată la Sex and the City? Ai observat cele 4 prietene atunci când se întâlneau în formulă completă? Indiferent unde erau, împreună erau acasă. Știam de Kestar, cafeaua lor are un loc de onoare în inima mea. De ce? Pentru că m-am antrenat mai bine de un an pentru primul meu semi-maraton. A fost cea mai grea provocare din viața mea; un efort titanic care care mi-a fortificat stima de sine. După ce am finalizat cu succes prima mea competiție la Bucharest Marathon, colega mea m-a întâmpinat cu un pachet de cafea Kestar pe birou, în semn de apreciere.

Kestar e primul meu trofeu și când am degustat și ciocolata, deodată oamenii cei mai dragi mie erau acolo să mă susțină la linia de finish, iar eu eram acasă.

Leggero: Bunica

E o contradicție, știi? Că ei au pus la bătaie un mousse de ciocolată ce se servește al freddo, iar eu sunt dintr-o dată în bucătăria bunicii, degustându-i cozonacul aburind, proaspăt scos din cuptor, în Ajun. Și pentru că mie cozonacul îmi place să-l consum fără alt acompaniament doar în acel moment, ei bine, după ce s-a răcit, a doua sau a treia zi îl consum în compania a așa ceva ce au avut cei de la Leggero. Acum, de fiecare dată când mă gândesc la ei, mă gândesc la bunica; entitatea caldă în refugiul căreia mă simt în siguranță.

Damarin: sacralitate

Sunt o familistă convinsă, ritualul cafelei alături de mama este unul dintre momentele sacre din viață. Îndiferent că mi-e foame sau nu, că poate sunt într-o perioadă în care prefer să sar peste micul dejun, în zilele în care vizitez căminul părintesc, savurăm micul dejun împreună, apoi întotdeauna cafeaua alături de un cub de ciocolată „aleasă”, cum îmi place mie să-i spun.

Indiferent că mi-am setat o perioadă de o lună-două în care să nu consum zahăr, în care poate mă simt un pic self-conscious și mă-ncearcă nevoia să dau jos câte ceva de pe cântar, când vin acasă totul se suspendă, iar ritualul este onorat cum se cuvine.

Aici m-a teleportat Damarin, în universul sacralității cafelei alături de mama, unde multe se întâmplă, multe se împărtășesc, se împart și mai ales se simt. Sunt, poate, unele dintre cele mai intime momente din viață.

P.S. Ciocolata Dubai: Sacrilegiu

De ce sacrilegiu? Păi să analizăm rând pe rând ingredientele și să încercăm să ne temperăm entuziasmul; unt de fistic, care e greu, sățios, foarte grețos dacă nu îl consumi în combinațiile potrivite, unt, aceeași poveste, kataif, o fidea prăjită și din nou, foarte grețoasă dacă nu e asociată cu ce îi șade bine. Combină aceste elemente între ele și învelește-le în ciocolata care adaugă și ea sațietate și zahăr.

Nu tot ce e mult e și bun. De multe ori, mai puțin este mai mult, mai ales când personajul principal al poveștii este cevas atât de prețios precum fisticul.

Frenezia ciocolatei Dubai e atât de mare la momentul actual, încât toate ciocolateriile etalau acest must have al sezonului. I-am apreciat pe cei care au prezentat variante tot mai creative pentru a mai salva câte ceva din bietul fistic.